Ca tată, i-aș spune fiicei mele: caută un om stabil. Nu bogat. Stabil. E o diferență imensă între cele două, și confundarea lor e una dintre bolile vremii noastre.


Stabil înseamnă responsabil, harnic, ferm în cuvânt. Bărbatul care se ridică dimineața și merge la muncă nu pentru că are chef, ci pentru că are familie. Cel care nu fuge când vine greu. Cel care promite și se ține.


Feministele au falsificat și cuvântul ăsta. "Stabil" a ajuns să însemne șase cifre la salariu, casă plătită, mașină de top, vacanțe în Dubai. Asta nu e stabilitate. E prosperitate materială, și chiar și aceea vine și pleacă. Un tată adevărat nu vrea avere pentru fiica lui. Vrea caracter.


Un student sărac cu disciplință și ambiție e stabil. Un instalator harnic care aduce banii acasă și nu-și minte nevasta e stabil. Un om care se roagă dimineața și nu se îmbată seara e stabil. Averea vine după. Sau nu vine, dar dacă omul e drept, nu contează.


Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că la căsătorie nu trebuie să cauți bogăție, ci virtute. Nu frumusețe, ci suflet. Că frumosul trece și bogăția are aripi, dar omul cinstit rămâne cinstit și la patruzeci de ani, și la șaizeci, și la ceas de moarte. Asta a știut Biserica dintotdeauna. Asta știe și orice tată care și-a trăit viața.


Se spune că femeile de azi au aceleași standarde ca tatăl lor față de ele. E fals. Tatăl vrea un om bun pentru fiica lui. Femeia modernă vrea primul zece la sută din toți bărbații care există.


Un tată ar fi fericit dacă fiica lui s-ar căsători cu un meșter credincios care o iubește, care vine acasă seara, care nu o înșală și care pune bani deoparte. Femeia de azi respinge exact acel om pentru că nu e suficient de înalt, nu câștigă destul și nu o duce în Maldive. Tatăl vrea protecție și statornicie. Femeia modernă vrea spectacol și confort.


Și dacă vrei să dai vina pe tați, atunci dă. Dar să fim corecți până la capăt.


Tații le spun băieților: muncește, nu plânge, poartă-te bărbătește, asumă-ți responsabilitatea. Dacă dai greș, nu te salvează nimeni. Ridică-te.


Tații le spun fetelor: ești prețioasă, nu te grăbi, nu te mulțumi cu puțin, meriți tot ce e mai bun.


Unul crește cu simțul datoriei. Cealaltă crește cu simțul dreptului. Și pe urmă ne mirăm că nu se mai potrivesc.


Dacă o femeie ar avea cu adevărat standardele tatălui ei, ar căuta un om bun. Dar nu asta caută. Caută un om perfect care nu există în realitate.


Vinovat nu e tatăl. Vinovat e TikTok-ul, Instagram-ul și feminismul care i-a spus că instalatorul, zidarul, plugarul, omul de rând cu frica lui Dumnezeu în el nu e suficient. Că merită mai mult. Că e "prea bună" pentru bărbatul care vine obosit acasă dar vine, care nu e un model dar e fidel, care nu are cont în Elveția dar are cuvânt.


Tradiția ortodoxă n-a socotit niciodată bogăția drept criteriu de căsătorie. A socotit credința, cinstea, hărnicia, smerenia. Rânduiala logodnei și a cununiei nu întreabă cât câștigă mirii. Întreabă dacă vor să-și fie credincioși unul altuia, în bine și în rău, în boală și în sănătate. Ăsta e standardul.


Standardul ăsta nu mai e popular. Dar e singurul care ține.