Patriarhatul a existat ca să-i oprească pe alți bărbați.

Chiar crezi că bărbații au inventat patriarhatul ca să te țină pe tine jos? Nimeni nu-și pierdea vremea cu asta. Bărbații aveau alte griji.

Patriarhatul a apărut ca să apere pământul, hrana, vitele, femeile și copiii. De cine? De alți bărbați.

Acum cinci sute de ani, femeia din Moldova nu știa ce e patriarhatul. Pentru ea era pur și simplu viață. Sau moarte.

Fără poliție. Fără 112. Fără telefon. Când veneau tătarii peste sat, bărbații erau tăiați, casele arse, vitele luate. Femeile și copiii erau legați și duși în robie, vânduți în târgurile din Crimeea ca slugi și roabe. Asta nu e poveste. Asta e istoria satelor noastre.

Ce le apăra? Un singur mesaj, spus fără ocolișuri: cine se atinge de ea moare. Ea e sub ocrotirea acestui om, a acestei familii, a acestui sat. Nu era asuprire. Era o amenințare cu moartea, pentru alți bărbați, ca să stai tu în viață.

Gândește-te la o femeie gravidă în iarnă, fără drum, fără doctor. O mamă cu pruncul la sân nu poate fugi și nu se poate bate. Copilul plânge noaptea și lupii aud.

Cine mergea la pădure după lemne? Bărbații. Cine ieșea cu toporul la urs? Bărbații. Cine pleca la oaste? Bărbații. Cine ridica bârnele casei înainte de prima zăpadă? Bărbații. Cine a umplut cimitirele de la Mărășești și de la Cotul Donului? Bărbații.

Dacă în 1500 bărbații le lăsau pe femei să fie „independente”, nu treceau de prima iarnă. Fără lemne. Fără foc. Fără cine să le apere.

Ești în viață azi pentru că străbunicul tău a ținut ușa închisă cu pieptul lui.

Confortul de azi te-a făcut să uiți. Caloriferul, mâncarea adusă la ușă, telefonul, poliția care vine când suni. Crezi că lumea a fost mereu sigură. N-a fost. Cineva a făcut-o sigură.

Cine a pus capăt la toate astea? Bărbați care au ridicat ziduri de cetate, au scris legi, au ținut oștiri și au clădit o țară. Ca tu să poți sta azi pe TikTok, cu gene false, și să spui că patriarhatul te asuprește.

Nu ești asuprită. Ești ocrotită și nu-ți dai seama.

Fără ei n-ai fi azi director de firmă. Ai fi fost o roabă într-un sat cucerit, sau n-ai fi fost deloc.

Patriarhatul nu e motivul pentru care suferi. E motivul pentru care trăiești ca să te plângi.

Foto: FabianPopovici, Wikimedia Commons, domeniu public