O doamnă, nu îmi dau seama dacă e sau nu feministă, motivează natalitatea foarte mică a prezentului astfel:
"Simplu. Capitalism. Tarile mai bogate sunt cele cu familii mici. Pentru ca am al doulea copil pe drum sunt privita ciudat in Austria, gen " de ce nu te duci la munca in loc sa faci copii?!" Aici asa se face. Femeia tine casa, lucreaza part time, organizeaza gradinita, cumparaturile, curatenia. Barbatul e cel cu un job stabil si o cariera. Femeia trebuie sa faca putin din toate si bine, altfel se duce tot de rapa. Bine ca mai avem alocatii, ca daca le taie si pe astea, suntem pierduti ..Vasile Stoiculescu e totul pe bani. Sanatatea, viata e o afacere. Bani, afaceri, combinatii, relatii- capitalism. Nu tre sa citesc autori sa imi dau seama de realitate cand sun la doctor pt un sfat si imi spune sa merg la cabinet ca la telefon nu da sfaturi. Vor doar sa bag cardul de sanatate in sistem sa imi poata taxa casa de asigurare... despre ce vorbim?! In afara de asta, cine isi mai permite copii? Casatorii legale nu se mai fac, ca de, sa se poata lua credit de casa, ca salariul nevestei ar trage in jos creditul- pt ca da, femeile castiga mai putin.
Apoi vin copii si femeia tre sa se dezlipeasca brusc de ei, sa ii dea de la 1 an la cresa, doar sa poata lucra parttime, sa fie asigurata, sa cotizeze la pensie, ca de altfel nu e ajutata deloc de stat. Mai e si indemnizatia aia ce o ia prietenul meu pt ca e singurul in casa care lucreaza fulltime. El o ia. Nu eu, care si asa am putin. Orice ajutor e bine primit, dar nu mi se pare corect. Asa ca da, femeile aleg sa nu mai faca copii, ca asa e sistemul, corupt, capitalist, facut pt barbati."
Bun, sunt erori istorice, economice și mai ales scapă total din vedere elefantul din cameră: ateismul->feminismul.
Am trăit 8 ani în Belgia. Belgia e departe de a fi o națiune capitalistă.
Să lămurim întâi ce înseamnă capitalism: mergem la Adam Smith și Averea națiunilor:
“sistemul libertății naturale”. Pentru el, acest model reprezenta o ordine firească în care piața liberă se autoreglează fără intervenția opresivă a statului, generând prosperitate generală prin urmărirea interesului propriu.
Dacă analizăm logic, vom vedea că acest sistem nu mai există de mult timp in România.
Cu toată sinceritatea, dacă pentru voi, faptul că avem câteva sectoare economice cu actori privați, e de ajuns pentru a vorbi despre capitalism(apropo termenul a fost popularizat de părintele comunismului Tovarășul Karl Nu a muncit o zi în viața lui Marx), atunci sunteti la fel de departe de realitatea economică ca Pluto de Soare. Sistemul la care faceți referire se numește liberalism/neoliberalism/libertarianism/piață liberă. Asta dacă vreți să păreți inteligenți și să vă impresionați audiența. Și se bazează exclusiv pe cooperare voluntară. Atât și nimic mai mult. Presupune concurență, presupune preturi stabilite arbitrar de cerere-oferta, presupune sistem fiscal minimalist. Mkay?
Cu toate că Belgia, ori oricare altă țară europeană, nu are un sistem pur liberal, ci statul intervine masiv în economie, totuși nivelul de trai acolo e mult mai mare ca în România. Și tot au natalitate sub 1 copil per familie, dar doar în familiile de belgieni europeni. Nu si in cele non europene. Oare de ce stimați tovarăși și tovarășe?
O fi cu virgulă?
O fi oare altceva în spatele vaicarelilor despre cum totul e pe bani domne? Oare o fi de la ateism vs religie? De la feminsm vs patriarhat în sistemele de conviețuire non europene? Întreb și eu.
Revenind la comentariul doamnei, cu date clare negru pe alb:
Austria are cheltuielile sociale ca procent din PIB printre cele mai ridicate din OECD, alături de Finlanda și Franța, depășind 30% din PIB.
[OECD]
(https://www.oecd.org/en/topics/sub-issues/social-spending.html)
Cheltuielile publice totale ajung la 55% din PIB.
[TRADING ECONOMICS]
(https://tradingeconomics.com/austria/government-spending-to-gdp) Nu știu cum numești asta capitalism, dar eu îl știu pe Mises și el ar numi-o altfel.
Și dacă teoria că "mai bogat = mai puțini copii" ar fi cauzată de piața liberă, cum explici că în 2024, Israelul a avut cea mai ridicată rată de fertilitate din OECD — 2.87 copii per femeie, singurul stat dezvoltat care depășește rata de înlocuire
[OECD]
(https://webfs.oecd.org/els-com/Family_Database/SF_2_1_Fertility_rates.pdf)
, în timp ce Coreea de Sud, una dintre cele mai colectiviste și statalizate economii din Asia, a atins minimul istoric de 0.75
[OECD]
(https://webfs.oecd.org/els-com/Family_Database/SF_2_1_Fertility_rates.pdf) ?
Israelul reușește asta pentru că a păstrat valori familiale și religioase puternice, susținute cultural și instituțional, indiferent de nivelul de venit sau educație.
[Visual Capitalist]
(https://www.visualcapitalist.com/cp/mapped-countries-by-fertility-rate/) Deci nu capitalismul ucide natalitatea. Valorile o fac.
"Medicul nu dă sfaturi la telefon, vrea cardul în sistem."
Exact. Sistemul public de sănătate în care medicul lucrează pentru casa de asigurări, nu pentru pacient. Asta e stat, nu piață. Pe piața liberă, medicul lucrează pentru tine, că tu ești clientul. Acum lucrează pentru birocrat.
"Casătorii legale nu se mai fac ca să nu tragă salariul femeii în jos la creditul de casă."
Și aici e statul. Normele prudenței bancare sunt reglementate de banca centrală și de directivele europene. Băncile aplică criterii de risc impuse, nu inventate de ele. Dacă taxele ar fi mai mici și inflatia nu ar fi mâncat salariile (inflație produsă de bani tipăriți de bănci centrale de stat), poate nici nu era nevoie de două salarii pentru un credit. Ironia e că exact politicile care pretind că ajută familiile le-au scumpit atât de mult viața încât acum au nevoie de două venituri ca să supraviețuiască.
"Femeile câștigă mai puțin."
Real. Dar contextul contează. Când gap-ul salarial e controlat pentru același job, experiență, educație și ore lucrate, diferența scade de la 18% la aproximativ 1%.
PayScale
(https://www.payscale.com/featured-content/gender-pay-gap)
Gap-ul brut există, dar e explicat în covârșitoare proporție de alegeri individuale — domeniu, ore lucrate, pauze de carieră — nu de discriminare sistematică. Asta nu înseamnă că nu există discriminare, înseamnă că ea nu e cauza principală.
"Femeia trebuie să se dezlipească de copil de la 1 an ca să fie asigurată la pensie."
Și ăsta e punctul cel mai dur, și tot e vina statului. Sistemul de pensii de stat bazat pe contribuții e cel care creează presiunea asta. Dacă pensia ta depinde de cât ai cotizat, ești forțată să te întorci la muncă cât mai repede. Pe când sistemul familial și comunitar tradițional — cel distrus în 60 de ani de politici de stat — funcționa altfel: copiii și comunitatea aveau grijă de tine la bătrânețe. Nu birocratia de la pensii.
Problema nu e că piața e crudă cu familiile. Problema e că statul a demolat sistematic fiecare pilon care ținea familia în picioare — comunitatea, biserica, rețeaua de rudenie extinsă — și a pus în loc un aparat birocratic care creează dependență, nu libertate.
La final: doamna are al doilea copil pe drum, trăiește în Austria, și tot a ales să facă copii. Deci sistemul n-a oprit-o pe ea. Ceea ce dovedește că, până la urmă, valorile contează mai mult decât politicile.
Statul nu e soluția. E problema.