Daca vrei sa intelegi feminismul, trebuie sa renunti la ideea ca este o miscare pentru

drepturi. Nu e. Sau cel putin, nu asta e la baza lui. La baza lui sta ceva mult mai

vechi, ceva ce oamenii de bun-simt ar numi spiritualitate falsa, iar Parintii Bisericii

l-ar fi recunoscut imediat: dorinta de a fi ca Dumnezeu, fara Dumnezeu.


Cuvantul "ocult" inseamna pur si simplu "ascuns." Dar in practica, traditiile oculte

sunt sisteme de credinta care promit practicantului cunostinta secreta, putere si, in

cele din urma, divinizare prin forte proprii. Exact asta promite si feminismul in

varianta sa cea mai radicala: ca femeia poate deveni ea insasi o forta divina,

independenta de Dumnezeu, de barbat, de familie si de traditie.


Rachel Wilson, autoarea cartii pe care o prezentam, o fosta protestanta convertita la

Ortodoxie, a petrecut ani intregi documentand ceea ce marea majoritate a oamenilor

nu stie: ca fiecare val feminist major din istoria occidentala poate fi trasat direct

inapoi la surse oculte. Nu e vorba de coincidenta. E vorba de o legatura organica,

documentata cu surse primare.


Dialectica pe care o propune feminismul - barbatul ca opresor, femeia ca victima care

trebuie sa ia puterea - este exact dialectica hegeliana stapan-sclav transpusa in

relatiile dintre sexe. Nu e o filosofie a egalitatii. E o filosofie a dominantei.


Feministele pot repeta "egalitate" la nesfarsit, dar logica interna a miscarii a fost

intotdeauna despre rasturnarea ordinii, nu despre dreptatea in cadrul ei.


Parintele Seraphim Rose spunea in 1980 ca ideea de "eliberare a femeilor" poate fi

trasata la cel putin 200 de ani in urma, la predecesorii lui Karl Marx, primii socialisti

utopici. Si ca aceasta idee a pornit din crestinism - egalitatea inaintea lui Dumnezeu -

dar a distorsionat-o pana a ajuns opusul ei. Cand tai legatura cu Dumnezeu si ramani

cu "egalitatea" ca valoare abstracta, esti pe drumul spre o lume in care toate

diferentele - de sex, de rasa, de religie, de specie - trebuie abolite.


Crestinismul ortodox a rezistat acestui curent tocmai pentru ca n-a cedat primului

pas: relativizarea autoritatii divine si a ordinii create de Dumnezeu.