Leonid Radvinsky. Sursa: The New York Times


Câteva săptămâni în urmă, un schimb de replici dintr-un colț al internetului a ajuns să circule pe toate platformele. Pornea de la o statistică simplă: patru milioane de femei pe OnlyFans, două sute patruzeci de milioane de bărbați care plătesc pentru conținut. Toată indignarea publică mergea spre cele patru milioane. Nimeni nu punea prea multe întrebări despre celelalte două sute patruzeci.


Cineva a intervenit cu argumentul clasic: prostituția există din cauza cererii masculine. Dacă bărbații n-ar plăti, n-ar exista. Vinovăția pusă la adresă, discuția închisă.


Replica care a urmat a răsturnat complet logica.


Dacă cererea bărbaților e atât de puternică încât creează industrii de miliarde, cum se face că bărbații nu au reușit să creeze lumea pe care o cer cu adevărat de milenii? Nu videochat și abonamente de conținut adult. Virginitate, feminitate, loialitate, familie. Am cerut femei tradiționale și am primit independenta boss babe care vede familia ca pe o capcană. Am cerut feminitate și am primit că orice observație pe tema asta e retrograde și toxică. Am cerut loialitate și ni s-a spus că e coercițiune. Am cerut respect și am primit că suntem nesiguri pe noi. Am cerut virgine și am primit OnlyFans.

Dacă cererea masculină conduce piața asta, e o piață cu cel mai ciudat mecanism de funcționare din istoria economiei.


Atunci de ce exact prostituția ascultă de cerere și tot restul nu? Thomas Sowell spunea că nu există soluții, există doar compromisuri, și că orice structură socială produce exact comportamentele pe care le recompensează. Hai să vedem ce comportamente recompensează societatea noastră.


A fi soție și mamă bună înseamnă ani de construcție a caracterului, sacrificiu zilnic, loialitate indiferent de circumstanțe, dedicare față de copii. Nu există un preț pe oră. Nu există ieșire ușoară. Nu există recunoaștere publică sau validare imediată. A deschide un cont de videochat sau OnlyFans necesită un telefon, o conexiune la internet și depășirea unui singur prag interior.


Dacă vrei să înțelegi amploarea acestui calcul, uită-te la ce se întâmplă acasă, în România. Fostul președinte al ANAF a declarat public că peste 400.000 de persoane lucrează în industria videochat. Estimările din industrie vorbesc de 900.000 până la un milion de femei care au practicat videochat activ sau ocazional. România deține aproximativ 9% din totalul global al conturilor de cam-models, o proporție uriașă pentru o țară cu mai puțin de 19 milioane de locuitori. Câștigurile pot ajunge la 8.000 de euro net pe lună, față de un salariu mediu de 800 de euro. Asta nu e cerere masculină care creează ofertă. Asta e o diferență de venit de zece ori care recompensează o decizie în detrimentul alteia, într-o societate care a eliminat costul moral al alegerii.


Acum, o întrebare pe care puțini o pun: cine câștigă cu adevărat din tot asta?


Leonid Radvinsky, antreprenor ucrainean-american crescut la Chicago, a cumpărat OnlyFans în 2018. Anterior operase MyFreeCams, un site de webcam adult cu milioane de utilizatori, adică exact modelul de videochat pe care îl cunoaștem din România. A înțeles piața. A luat o platformă de nișă și a transformat-o într-un fenomen de 7 miliarde de dolari în tranzacții anuale, din care trăgea personal 1,9 milioane de dolari pe zi în 2024. A murit în martie 2026, la 43 de ani, lăsând o avere estimată la 4,7 miliarde de dolari.

Pornhub, cel mai vizitat site de conținut adult din lume, e operat de Aylo, fostul MindGeek, co-fondat de Feras Antoon, siriano-canadian. În 2020, o anchetă a demonstrat că platforma găzduia material de abuz sexual al copiilor și filmări cu violuri, vizionate de zeci de milioane de ori. Visa și Mastercard și-au suspendat relațiile cu Pornhub. Platforma a șters 10 milioane de videoclipuri neverificate. Comisia Federală pentru Comerț a SUA a acționat în 2025 împotriva companiei pentru că minținse utilizatorii că nu tolerează conținut cu minori. Luna aceasta, august 2026, Aylo a acceptat să plătească 120 de milioane de dolari victimelor din procese colective pentru material de abuz sexual al copiilor găzduit și distribuit pe platformele sale.


Deci în timp ce dezbaterea publică se uită la creatoare și la consumatori, câțiva oameni de afaceri care și-au construit imperiile pe traficul vulnerabilității umane câștigă miliarde în tăcere. Asta nu e piața liberă în funcțiune curată. Asta e un sistem în care costurile morale și umane sunt distribuite în toată societatea, iar profiturile sunt private și concentrate.


Un experiment natural pe care îl avem la dispoziție e Olanda. A legalizat prostituția în 2000, cu intenția declarată de a proteja femeile. Rezultatul după douăzeci de ani: numărul estimat de prostituate s-a dublat, de la 20.000 la peste 40.000. Fostul primar al Amsterdamului, Job Cohen, a recunoscut că organizații criminale mari controlează acum industria. Un raport din 2025 documentează 5.000 până la 8.000 de victime ale traficului de persoane anual în Olanda, două treimi exploatate sexual. Studiul publicat în World Development în 2013, bazat pe date din 150 de țări, demonstrează că legalizarea prostituției crește în medie fluxurile de trafic uman, nu le reduce.


Acasă, Departamentul de Stat al SUA cataloghează România drept sursă primară pentru traficul de persoane în Europa. Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane raportează că în 2024 au fost identificate cu 35% mai multe victime decât în 2023, 75% exploatate sexual. Între 2020 și 2024, aproape jumătate din cele 2.662 de victime identificate erau copii.


Conexiunea dintre industria videochat și rețelele de trafic nu e directă și automată, dar e reală: ambele exploatează aceeași vulnerabilitate economică, același vid moral lăsat de absența oricăror standarde.

Jordan Peterson descrie pornografia ca pe o coborâre în iad care schimbă chimia creierului și blochează dezvoltarea socială a bărbaților, îi face să-și piardă interesul pentru relații reale. Gad Saad, din perspectiva psihologiei evolutive, explică de ce: pornografia exploatează instincte reale cu stimuli supranormali, la fel cum junk food exploatează foamea. Nu satisface nevoia reală, o amplifică, o deformează și o lasă permanent nesatisfăcută.


O investigație publicată de Daily Wire a dezvăluit că bărbații care plătesc abonamente pe OnlyFans nu interacționează cu creatoarele. Interacționează cu angajați din Filipine, instruiți să mimeze o relație, să exploateze singurătatea masculină și să maximizeze cheltuielile. "Exploatăm bărbații la profit la fel de mult ca femeile care performează," spune un fost recrutor.


Asta e industria pe care unii o numesc emancipare și libertate economică. E libertate în sensul cel mai gol: absența oricărei obligații față de altcineva, confundată cu virtutea.

Murray Rothbard distingea cu claritate: dreptul legal de a face ceva e complet separat de moralitatea exercitării acelui drept. Poți fi pentru libertate individuală și tot să spui că ceea ce se întâmplă e o degradare a umanității. Nu sunt poziții contradictorii. The Federalist scrie că jurnaliștii care glorifică "sex work" normalizează pentru oamenii obișnuiți o conduită în care nu și-ar dori niciodată proprii copii să se implice.


Nici bărbații nu sunt nevinovați. Fiecare bărbat care plătește participă la un sistem care îl degradează și pe el. Fiecare bărbat care consumă pornografie normalizează o industrie care există din exploatarea fragilității umane. Responsabilitatea morală e bilaterală.

Din perspectivă ortodoxă, tabloul nu e surprinzător. Sfinții Părinți nu spuneau că omul e rău prin natură, ci că omul fără Dumnezeu alunecă natural spre patimi, spre ce e mai ușor, mai imediat, mai palpabil. Asceza, virtutea, familia ca vocație sfântă nu sunt coercițiuni, sunt antrenament interior. Le-am demontat pe toate, pe rând, în numele eliberării.


Prostituția nu există pentru că bărbații o cer. Există pentru că am eliminat pe rând tot ce ținea oamenii ancorați: credința, standardele morale ale comunității, familia. Și pentru că câțiva oameni de afaceri fac miliarde din ce rămâne.


Soluția nu vine de la stat. Vine din reconstrucția morală din interior, din familia care funcționează ca primă școală a virtuții, din credința care dă sens sacrificiului, din comunitatea care menține standardele nu prin lege, ci prin așteptări consecvente. Ron Paul spunea că libertatea și responsabilitatea morală sunt inseparabile. Poți să ai una fără cealaltă pentru o vreme, dar nu pentru totdeauna.

Altfel recoltăm în continuare exact ce am semănat.