Patriarhatul a înțeles un lucru pe care ideologia de azi e prea oarbă ca să-l accepte. Egalitatea n-a construit nimic, niciodată, nicăieri.


Vrei să ridici o țară? Ai nevoie de ierarhie. Ai nevoie de foame. Ai nevoie de bărbați dispuși să-și rupă spatele și să-și riște viața în munca murdară, grea și periculoasă, pe care activiștii de la București și birocrații de la Bruxelles n-ar atinge-o nici cu mănuși.


Civilizația n-a fost construită de oameni egali. A fost construită de bărbați săraci, flămânzi și ambițioși, care nu se mulțumeau cu ce aveau.


Omul care ajunge sus vrea și mai mult. Și ce face ca să obțină mai mult? Construiește. Investește. Angajează zece oameni, apoi o sută, apoi o mie. Așa au apărut drumurile, podurile, fabricile și tot ce folosește azi orice feministă care scrie pe telefon că patriarhatul a oprimat-o. Ambiția asta, setea de a urca și de a lăsa ceva în urmă, a ridicat orice neam care a contat vreodată. Asta este patriarhatul. De aceea a cucerit lumea, iar egalitatea n-a cucerit nici măcar un sat.


Noi am încercat egalitatea patruzeci și cinci de ani. Toți primeau la fel, fie că munceau, fie că dormeau pe scaun. Nimeni nu construia nimic, pentru că nimic nu era al lui. Am ieșit din ea cu cozi la lapte, cu frig în case și cu un popor învățat să fure de la stat ca să trăiască.


Acum ni se vinde aceeași otravă în ambalaj nou. Fiecărei fete i se bagă în cap de mică că e o regină, că i se cuvine totul și că nu datorează nimic nimănui. Feminismul nu e o luptă pentru drepturi. E o boală a minții, importată și plătită din fonduri europene și din taxele tale, care a convins-o că familia e o închisoare, că un copil e o povară și că sacrificiul e opresiune. A transformat lenea în „grijă de sine” și fuga de răspundere în „independență”. Rezultatul e o generație care vrea raiul acum, pe gratis, și care ar sta liniștită în iad dacă iadul ar avea aer condiționat și livrare la ușă.


Iar statul a luat locul tatălui. Alocații, ajutoare, concedii, toate plătite din munca omului care încă se mai trezește la cinci dimineața. Egalitarismul dă putere tuturor, așa că nimeni nu mai e flămând. Nimeni nu mai vrea să construiască. Nimeni nu mai vrea să sângereze pentru nimic.


Pune ideologia asta la conducere și o va face din nou. Va omorî ambiția, va omorî competiția și va omorî exact foamea care a construit lumea. Apoi aceiași oameni vor ieși la televizor să se mire de ce în România se golesc satele, se închid școlile și nu se mai nasc copii.