Femeile confundă adesea EXPRIMAREA EMOȚIONALĂ cu INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ.
Faptul că ești foarte expresiv, că plângi ușor sau că vorbești întruna despre ce simți nu înseamnă că știi să-ți și gestionezi emoțiile.
Dacă femeile ar fi, prin natura lor, mai inteligente emoțional, de ce există atâtea expresii și etichete populare care descriu instabilitatea lor emoțională?
Avem ideea de „nevasta fericită, viață liniștită”, adică presiunea de a-i face mereu pe plac ca să n-ai scandal în casă. Apoi este tipologia de „Karen”, femeia frustrată care face circ din orice și cere să vorbească cu managerul. Trecem la „scorpia” sau „fata rea”, definită prin răutate pasiv-agresivă și bârfe, ori la „regina dramei”, care face din țânțar armăsar. Nu lipsesc nici „moara stricată”, adică femeia care te bate la cap nonstop, „soacra-monstru”, bagăcioasă și plină de bănuieli, „spărgătoarea de case” sau „scandalul cu fosta” și dramele ei nesfârșite. La toate acestea se adaugă „nebuna cu pisici”, imaginea femeii singure și instabile, precum și „șefa cu fițe”, care își maschează lipsa de autoritate prin frustrare și agresivitate.
Până și femeilor le displace adesea să lucreze tot cu femei, tocmai din cauza acestor comportamente și a tensiunilor dintre ele.
Aceste expresii există în mai toate culturile pentru că comportamentul este universal.
Un comedian bărbat poate ține un spectacol de stand-up de 3 ore doar pe seama toanelor și instabilității femeilor, iar toată lumea râde și se regăsește, inclusiv femeile din sală.
Ar putea o femeie comediană să țină 3 ore de spectacol despre „volatilitatea emoțională” a bărbaților? Nu prea, pentru că bărbații sunt, în general, mai stăpâni pe ei și își controlează mai bine reacțiile.
Exprimarea nu înseamnă inteligență. Stăpânirea de sine înseamnă.