Femeile nu sunt făcute să conducă. Nu au fost niciodată.
Femeile nu sunt croite pentru leadership. Psihologia lor se bazează pe rușine, nu pe vinovăție.
Un bărbat se simte vinovat când greșește, chiar dacă nu află nimeni niciodată. O femeie se simte rău doar când este dată de gol. Una este moralitate interioară, cealaltă este doar jenă față de exterior.
Asta nu este leadership. Asta este teatru.
Nicio asumare. Niciun cod moral. Nicio coloană vertebrală. Doar stări, scuze și mutat ștacheta din 5 în 5 minute, în funcție de ce o avantajează pe ea.
Nu poți construi un sistem pe așa ceva. Nu poți construi o țară pe așa ceva. Nu poți construi un viitor pe baza lui „Așa simt eu...”.
Faptele nu țin cont de sentimente, dar femeile da. Îi poți prezenta dovezi, fapte concrete, adevăr, logică, istorie – dacă ceva nu se simte bine, va respinge totul, te va ataca pe tine și va spune că tu ești problema.
Spune-mi, cum construiești o civilizație pe așa ceva? Nu ai cum. Putrezește.
Bărbații CONSTRUIESC civilizații. Femeile dau naștere următoarei generații ÎN INTERIORUL acelei civilizații. Asta e înțelegerea. Asta e biologia. Asta e ordinea.
Când întorci lucrurile pe dos și pui consumatorii să conducă fabrica, pui emoțiile să conducă logica și îi pui pe cei îngrijiți să-i conducă pe constructori – totul se prăbușește.
Bărbații conduc. Femeile îngrijesc. Când uiți asta, nu obții egalitate. Obții dispariție.
Găinile nu cântă la răsărit. Și există un motiv pentru asta.