Feministele se enervează pe un cuvânt. Cuvântul "a sluji."
Problema e că fix acest cuvânt îl folosește Hristos mai mult decât oricare altul când vorbește despre cum trebuie să trăim unii cu alții. "Oricine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru" spune El în Matei 20. "Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel ce slujește" spune în Luca 22. În Ioan 13 se ridică de la masă, ia un prosop și spală picioarele ucenicilor cu mâinile Lui. Fiul lui Dumnezeu. Spălând picioare.
Dacă "a sluji" te umilește, atunci ai o problemă cu Hristos, nu cu bărbatul tău.
Sfântul Pavel preia exact acest principiu în Efeseni 5 și îl aplică în familie. Bărbatul iubește femeia cum Hristos a iubit Biserica — adică dând totul, inclusiv viața. Femeia se raportează la bărbat cum Biserica se raportează la Hristos. Nu e o ierarhie de dispreț, e o ierarhie de jertfă.
Acum să facem un exercițiu simplu.
Bărbații au construit fiecare casă în care locuiești. Au turnat fiecare metru de asfalt pe care mergi cu mașina. Au fabricat mașina aceea. Au ridicat spitalul în care ai născut. Au săpat canalele, au tras firele de curent, au construit avioanele cu care zbori în vacanță. Și la război, când vine primejdia, bărbații mor primii — nu pentru că li se cere, ci pentru că asta face un bărbat.
Asta se cheamă slujire. Slujire concretă, cu mâinile, cu spatele, cu viața.
Dacă "a sluji" în familie ți se pare o insultă, atunci logic vorbind ar trebui să renunți la tot ce slujirea bărbaților ți-a pus la dispoziție. Casa, drumul, mașina, curentul, căldura, securitatea. Toate.
Dar nimeni nu face asta. Se folosesc de toate și urlă că nu vor să slujească.
Hristos n-a venit să fie slujit, ci să slujească. Dacă asta e mic și umilitor, atunci nu știu ce să mai spun.