Ele susțin că luptă împotriva patriarhatului, dar au construit unul nou, doar că poartă fuste.
Ele continuă să controleze alegerile femeilor, să le facă de rușine pe cele care nu se conformează și să decidă care versiune a feminității merită apreciată.
Nu sunt ELIBERATOARE. Sunt DICTATOARE.
Strigă despre faptul că femeile trebuie să aibă „alegeri”, dar ceea ce își doresc cu adevărat este CONTROLUL asupra alegerilor pe care femeilor le este permis să le facă.
O femeie spune: „Vreau 10 copii. Vreau să fiu casnică, să-mi slujesc soțul și să-mi dedic viața creșterii familiei.”
Dintr-odată, este „spălată pe creier”, „asuprită”, o „pick-me” sau suferă de „misoginie internalizată”.
Dar dacă o femeie spune: „Nu vreau copii. Vreau o carieră, independență și o viață centrată pe mine”, atunci este celebrată ca fiind emancipată, curajoasă, puternică și eliberată.
Nu este nimic în neregulă cu niciuna dintre aceste alegeri. Contradicția constă în a pretinde că femeile sunt libere să aleagă, în timp ce, în realitate, își ierarhizează în tăcere alegerile.
Dacă „emanciparea” înseamnă ceva, atunci ar trebui să însemne să le lași femeilor libertatea de a alege o viață pe care tu nu ai alege-o pentru tine.
Atunci de ce una dintre alegeri merită aplauze, în timp ce cealaltă merită pedeapsă?
Pentru că, de fapt, niciodată nu a fost vorba despre alegere.
Este vorba despre CONTROL IDEOLOGIC.
Pretindeți că urâți patriarhatul pentru că le spune femeilor cum să trăiască, iar apoi vă întoarceți și faceți exact același lucru, doar că folosind alte sloganuri.
Dacă într-adevăr credeți în ALEGERE, atunci apărați dreptul unei femei de a alege o viață pe care voi personal o detestați.
Altfel, încetați să-i mai spuneți eliberare.
Este doar control îmbrăcat într-un costum feminist.