O menajeră schimbă muncă pentru bani, apoi pleacă. Nu are proprietate, nici confort, nici interes în casă. Este pur tranzacțional.
O soție casnică schimbă muncă pentru întreținere completă, locuință gratuită, mâncare gratuită, facturi gratuite, securitate gratuită, stil de viață gratuit.
Ea de obicei DEȚINE casă. Trăiește în ea 24/7. Fiecare masă pe care o gătește, o mănâncă. Fiecare cameră pe care o curăță, se bucură de ea.
Deci, cum este soția mea o menajeră?
O menajeră curăță o casă în care nu va dormi niciodată. O soție curăță o casă în care locuiește gratuit.
O menajeră gătește mâncare pe care nu o va gusta niciodată. O soție gătește mâncare pe care ea însăși o va mânca.
Să te numești menajeră pentru că gătești și cureți casa ta gratuită este ca și cum ai numi un bărbat sclav pentru că plătește chiria unei case în care locuiește.
Eu aduc resursele. Tu administrezi gospodăria. Asta este diviziune a muncii, nu opresiune. Sau cel puțin așa a fost înainte de feminism și mai ales de încarcerarea femeii în corporație sau primăriile care toacă bani furați prin taxare!
Dacă locuiești într-o casă fără chirie și crezi că întreținerea ei te face menajeră, nu urăști să fii menajeră, doar urăști să contribui.
P.S. Soția mea știe tot ce postez pe facebook, și este de acord cu mine. De ce? Pentru că face câteva chestii, pe care majoritatea femeilor nu le mai fac în ziua de astăzi: 1. Se roagă zilnic. 2. Merge la Sfânta Liturghie cel puțin duminică de duminică! 3. Se spovedește și se împărtășește regulat! 4. A fost crescută de o bunică credincioasă! 5. A crescut într-o familie unde fiecare a avut responsabilități și un tată masculin, nu efeminat! 6. Își ascultă instinctele materne, cele naturale, dragostea de Maică Domnului, nu își neagă natura ei de mamă și de femeie! Așadar, nu vă mai agitați ca pepsi prin comentarii. Vi se pare anormal ce spun dintr-un motiv foarte simplu: când ai stat toată viața cu capul în jos, e greu să mai accepți că lumea e de fapt invers!