Obștea Lavrei Sviatohirsk poartă sicriul Părintelui Varsanufie, 25 august 2026. Niciun oficial de stat prezent. Foto: Lavra Sviatohirsk / Flickr
Dimineața de 23 august 2026, Părintele Varsanufie Turianski de la Lavra Sviatohirsk din estul Ucrainei s-a împărtășit cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Nu știa că era pentru ultima oară.
Câteva ore mai târziu, în curtea mănăstirii, lângă biserica Sfântului Nicolae, obștea l-a găsit zăcând într-o baltă de sânge pe platforma scărilor Chiril și Metodie. Rănit cu cuțitul în mai multe locuri, inclusiv pe față. Împușcat în cap și gât. Certificatul medico-legal confirmă: moartea a survenit dintr-o rană prin împușcare cu armă de foc de mână, în cadrul unui atac cu intenția de a ucide.
Ultimele lui cuvinte: „Slavă Domnului Iisus Hristos!.. Sunt monah.”
Înainte să intre în mănăstire, Vasile Turianski era inginer. Terminase Universitatea Tehnică de Stat din Donețk în 1996, specializarea extragerea minereurilor. Câțiva ani mai târziu, o a doua facultate — finanțe. A lucrat ca inginer proiectant, în mediul comercial, în planificare industrială. Un om al lumii, cu o carieră, cu un CV.
La un moment dat, ceva s-a schimbat. Nu știm exact ce. Probabil nici el n-ar fi putut să explice în câteva cuvinte. Dar în vara lui 2013, Vasile Turianski a intrat în obștea Lavrei Sviatohirsk. Pe 1 ianuarie 2015 a primit tunderea în rasoforie, cu numele Evsebie. Pe 23 aprilie 2019 — în Marea Marți a Săptămânii Patimilor — a luat numele monahal Varsanufie, în cinstea Sfântului Varsanufie, episcopul Tverului.
Părintele Varsanufie, 25 august 2026. Foto: Lavra Sviatohirsk / Flickr
La mănăstire îngrijea grădina, florile, serele. Ascultări mici, fără titluri, fără funcții. Astea au fost ultimii 13 ani din viața lui.
Ce s-a întâmplat și ce spune ancheta
Andrii Kyriienko, un refugiat care locuia la mănăstire și care a supraviețuit atacului, a povestit ce a văzut. Trei bărbați în echipament militar complet s-au apropiat de el. L-au salutat cu „Slava Ukraina!”. El a tăcut. Au repetat. El a răspuns cu „Slavă Domnului Dumnezeului nostru!” — și atunci au început să-l bată. L-au înjunghiat de mai multe ori, inclusiv o rană care i-a afectat plămânul. A supraviețuit, spune el, printr-un miracol.
Monahul Grigorie, și el rănit cu cuțitul — patru plăgi, inclusiv o rană pulmonară — a reușit să ajungă la chilii și să dea alarma. Ambii au fost transportați la Harkov. Ambii au pierdut mult sânge.
Părintele Varsanufie n-a mai putut fi salvat.
Precizare importantă: că atacatorii ar fi soldați ai armatei ucrainene nu e confirmat oficial. E declarația unui martor. Ancheta e în desfășurare și nimeni n-a identificat public suspecții.
Dar iată ce s-a confirmat: dosarul a fost preluat de Procuratura Specializată în domeniul apărării a Regiunii de Est — adică de procurorii militari. Mitropolitul Antonie, secretarul executiv al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a spus public: „Faptul că dosarul va fi gestionat de o unitate a cărei jurisdicție include infracțiunile comise de personal militar demonstrează clar cine este considerat de anchetatori drept posibil autor.”
De atunci — tăcere. Nicio declarație oficială a poliției sau a procuraturii. Nu se știe public dacă există suspecți identificați, dacă s-a găsit arma, dacă s-au analizat camerele din incintă.
Un context pe care e incomod să-l menționezi
Lavra Sviatohirsk face parte din Biserica Ortodoxă Ucraineană — cea canonică, care în 2022 și-a declarat independența față de Patriarhia Moscovei. Asta nu a ajutat-o prea mult în raport cu statul ucrainean. De câțiva ani, această Biserică e tratată ca o amenințare la securitatea națională. Mitropolitul Arsenie, starețul Lavrei, a fost arestat în 2026. Monahii de la Lavra Pecersk din Kiev au fost evacuați cu forța în 2023.
Există o presiune continuă, instituționalizată, a statului ucrainean asupra acestei Biserici. Nu e o opinie — e documentat.
În august 2022, Lavra Sviatohirsk a fost bombardată de forțele rusești. Au murit atunci doi monahi și o maică. Sunt înmormântați în curtea mănăstirii.
Monahul Varsanufie Turianski (1973–2026), Lavra Sviatohirsk
Lângă ei, pe 25 august 2026, a fost înmormântat și Părintele Varsanufie. A slujit obștea mănăstirii. Niciun oficial de stat nu a venit. Niciun mesaj de condoleanțe din partea autorităților ucrainene. Nicio știre semnificativă în presa occidentală.
Astea sunt faptele. Un monah ucis cu cuțitul și cu glonțul în curtea mănăstirii. Un martor supraviețuitor care spune că atacatorii purtau uniformă militară. Un dosar preluat de procuratura militară. Anchetatori care nu vorbesc.
Nu știu cine a tras. Poate nici nu vom ști vreodată — războiul îngropă multe. Poate e vorba de niște oameni care au acționat pe cont propriu, în haosul unui conflict care macină tot și pe toți.
Dar știu că un om care și-a lăsat cariera, a intrat la mănăstire, a îngrijit flori și a slujit la trapeză, a murit cu „Slavă Iisus Hristos” pe buze. Și că tăcerea celor care ar trebui să ancheteze spune, în felul ei, destul.
Părintele Varsanufie în slujbă la Lavra Sviatohirsk
Veșnică pomenire, Părintelui Varsanufie.