De ce simțim că țara asta se destramă sub ochii noștri?
De ce simțim că țara asta se destramă sub ochii noștri? De ce a ajuns o întrebare grea ce este o femeie? Pentru că de aproape 37 de ani ne prefacem că nu știm ce este un copil.
În decembrie 1989, la câteva zile după ce a căzut Ceaușescu, a căzut și legea care interzicea avortul. Am sărit dintr-o extremă în alta. Numai în 1990 s-au făcut aproape un milion de avorturi, de trei ori mai multe decât nașterile din același an. Până în 2015 s-au adunat aproape opt milioane.
Asta înseamnă de patru ori populația Bucureștiului. Și ne mirăm că se închid școlile de la sate și că nu mai are cine să muncească.
Cine nu vrea să spună ce este căsătoria n-o va apăra. În 2018, trei milioane de oameni au semnat ca în Constituție să scrie limpede că familia pornește de la căsătoria dintre un bărbat și o femeie. La vot a mers doar unul din cinci, iar referendumul a căzut. Între timp, de la Strasbourg ni se cere să recunoaștem prin lege cuplurile de același sex.
Cine nu vrea să spună ce este o femeie n-o va apăra. În legile noastre a intrat deja cuvântul „gen”, explicat ca un rol pe care ți-l dă societatea, nu ca ceva cu care te naști.
Și cine nu vrea să spună ce este copilul din pântecele mamei nu-l va apăra. Fiți atenți aici.
Cine stăpânește cuvintele stăpânește și felul în care vedem lumea. Cuvintele ne așază gândurile. Dacă nu avem curajul să folosim cuvintele corecte în cea mai simplă dintre întrebări, vom pierde pe rând toate celelalte libertăți pe care azi le credem sigure.
Eu nu cred că statul ne face oameni buni. Statul nu e soluția, e problema. Dar prima libertate a omului este să trăiască. Fără ea, toate celelalte sunt vorbe goale. Iar viața copilului nu începe în ziua în care îl trece cineva într-un registru.
Când apărăm copilul nenăscut, nu facem doar ce ne cere Dumnezeu. În Levitic, la capitolul 20, El vorbește despre cei care își dădeau copiii lui Moloh. Dar nu se oprește la ei. Vorbește și despre poporul care închide ochii, care vede și se face că nu vede. Pe omul acela și pe cei care merg după el, zice Dumnezeu, îi va tăia din poporul Său. Pentru ce? Doar pentru că au ucis copii? Nu. Și pentru că au privit și au tăcut.
Așa că întrebarea asta nu e importantă doar pentru că o spune Dumnezeu. E importantă pentru că, dacă n-o lămurim, putem să ne luăm adio de la țara asta și de la libertatea noastră. Aici se hotărăște ce înseamnă să fii om, ce înseamnă să fii persoană și dacă avem toți același drept la viață. Răspunsul nu-l dă Parlamentul. Îl dăm noi, fiecare, în ziua în care nu mai tăcem.