Luni, 2 noiembrie, într-un sat lipit de Kiev, Petropavlivska Borșciahivka, câteva sute de oameni au rupt poarta unei case particulare. Strigau să fie scoși afară cei dinăuntru. Pe internet circula că acolo, în subsol, sunt ținuți 40 de bărbați, că unii sunt bătuți, că unul a murit și că nu e lăsat nimeni să intre la ei. Seara târziu a venit chiar șeful Biroului Președintelui, Kirilo Budanov. A intrat, a scos de acolo un băiat de 14 ani și, întrebat de ce există asemenea locuri, a spus o frază pe care presa a dus-o în toată lumea: „Sunt multe clădiri de felul ăsta.”


La noi povestea a ajuns a doua zi, cu un titlu care spunea tot: copil de 14 ani găsit bătut într-un centru de detenție al Azov. M-am uitat prin sursele ucrainene, cele oficiale și presa lor de investigație, ca să văd ce rămâne în picioare. Rămâne destul de mult. Doar că nu ce scria în titlu.


Întâi ce e sigur. Casa e închiriată și o folosește unitatea militară 3121, care ține de Corpul 1 Azov al Gărzii Naționale. Corpul a recunoscut asta chiar în aceeași seară. Acolo erau ținuți bărbați abia mobilizați și soldați prinși după ce fugiseră din unitate, până să fie trimiși mai departe. Budanov a spus că în casă erau 14 oameni. Patru dintre cei prinși după fugă aveau răni și au fost duși la spital, lucru pe care tot Azov l-a recunoscut. A doua zi, Biroul de Investigații de Stat al Ucrainei a deschis dosar penal pentru depășirea atribuțiilor de către militari. În timpul îmbulzelii de la poartă s-au tras focuri și au fost avariate mașini ale poliției.


Acum ce a fost umflat. Cifra de 40, mortul și omul cu coloana ruptă au venit toate de la o femeie îmbrăcată în medic, care a făcut transmisiune live de la poartă. Jurnaliștii ucraineni au aflat apoi că firma de ambulanță în numele căreia vorbea s-a închis în 2023, iar mașina cu care venise fusese vândută în 2024. Femeia lucrează la o clinică de chirurgie estetică și nu era proprietara firmei, cum se prezentase. Poliția a spus că nu a murit nimeni, Garda Națională la fel.


Apoi băiatul. El i-a spus lui Budanov, pe filmare, că venise acolo împreună cu niște băieți. Alte filmări îl arată urcat pe gard, înjurând, aruncând cu pietre și căzând de pe gard. O deputată ucraineană care a intrat în casă spune că n-a pățit nimic. Un canal de știri de la Kiev, citând martori, spune că a fost lovit cu o lopată, iar un protestatar a strigat că l-au bătut polițiștii. Dacă l-a lovit cineva sau nu, o va spune ancheta. Dar că ar fi fost ținut închis acolo, alături de soldați, nu susține nicio sursă serioasă. Titlul care l-a pus în „centrul de detenție” a mers mai departe decât faptele.


https://x.com/VasileSto/status/2117876501257351589


Trebuie să fiu cinstit și cu cealaltă parte. Ombudsmanul militar al Ucrainei spune că printre militarii din casă erau oameni care au apărat Mariupolul și au trecut prin prizonierat la ruși. Comandantul Gărzii Naționale explică faptul că armata a crescut de la 200 de mii la un milion de oameni și că opt din zece militari nu au o cazarmă a lor, așa că se închiriază case. E adevărat. Și tot adevărat e că Rusia profită de orice scandal din spatele frontului ucrainean, iar presa ei a botezat casa „închisoare secretă” încă din prima oră.


Numai că aici abia începe problema, iar pe ea n-o rezolvă nici explicația armatei, nici propaganda Moscovei. Despre ce oameni vorbim? Despre bărbați luați la armată prin mobilizare și despre alții care, odată ajunși acolo, au fugit. Statul îi ține într-o casă particulară, sub pază armată, unde nimeni din afară nu intră până nu se strânge lumea la poartă. La început poliția a spus că acolo nu e nimic în neregulă. Garda a spus că nu are informații despre răniți. Apoi au ieșit patru oameni răniți. Când comandantul Gărzii a ajuns la fața locului, oamenii l-au întrebat exact asta: de unde au cei dinăuntru vânătăi sub ochi?


Armata spune că e o cazare temporară pentru recruți, până la repartizare. Ce s-a văzut e o casă închiriată, pază armată, medici ținuți afară și patru oameni răniți. Nici fraza lui Budanov, luată întreagă, nu liniștește pe nimeni. El a spus că abia de a doua zi se va afla de ce există astfel de clădiri, ce se întâmplă în ele și de ce fug oamenii din armată. Adică nici omul care conduce biroul președintelui nu știa.


Cazul nu e singur. Avocatul Poporului din Ucraina a primit anul acesta aproape 5.900 de plângeri împotriva centrelor de recrutare, mai multe decât în tot anul trecut. Numai în ultimele două luni s-au deschis 39 de dosare penale, printre ele pentru privare ilegală de libertate și răpire. La Odesa, nouă oameni din echipele care aduc bărbații la recrutare au fost deja condamnați, unul dintre ei pentru tortură. Cifrele astea vin de la instituția statului ucrainean care apără drepturile omului, nu de la Moscova.


Să aperi țara de bunăvoie e un lucru sfânt. Să fii vânat pe stradă și închis când fugi e cu totul altceva.


Când statul își ia dreptul să scoată omul din casă și să-l trimită la moarte, restul vine de la sine. Cine fuge trebuie prins, cine e prins trebuie ținut undeva, iar locul acela scapă de orice control, pentru că e obiectiv militar și nimeni nu are voie să se uite înăuntru. Abuzul nu ține de răutatea unui sergent anume. Ține de puterea pe care statul i-a dat-o asupra unui om care n-a ales să fie acolo.


Biserica i-a cinstit mereu pe cei care și-au apărat casa și neamul, iar soldatul care stă în tranșee de bunăvoie merită toată cinstea. Mântuitorul spune: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi.” Hristos vorbește despre un om care își dă viața, nu despre unul căruia i-o ia altcineva cu forța. Jertfa are preț pentru că e liberă. Cea smulsă cu duba și păzită cu arma nu mai e jertfă.


Noi trăim la graniță cu Ucraina. E bine să vedem cu ochii noștri cum arată, în practică, un stat care are puterea să-ți ia băiatul de acasă și să-l închidă când fuge.


Ancheta abia a început. Până se termină, rămâne poarta ruptă din Borșciahivka și întrebarea pe care au strigat-o oamenii acolo, la care încă nu a răspuns nimeni: ce se întâmplă în celelalte case?


Vasile Stoiculescu | Ortodoxie · Libertate · Adevăr