Proverbe pentru vremuri fără proverbe

Există un tip de om cu care e imposibil să vorbești. Nu pentru că e prost — uneori e chiar deștept. Ci pentru că e convins că a terminat de învățat. Știe ce e drept și ce nu. Știe cine e victimă și cine e opresorul. Știe cum trebuie organizată societatea. Orice încerci să-i spui, răspunde cu același arsenal fix de argumente, pentru că nu mai ascultă cu adevărat — verifică dacă ce spui tu se potrivește sau nu cu ce știe el deja.

Sfântul Vasile cel Mare, în secțiunea a V-a din Omilia a XII-a, comentează versetul 5 din Proverbe: „Înțeleptul auzind va fi și mai înțelept, și cel priceput va dobândi cârmă." Paradoxul e deliberat. Solomon nu spune că Proverbele e scrisă doar pentru cei neîncercați și tineri — ci că e scrisă și pentru înțelepți. De ce ar mai citi un înțelept o carte de înțelepciune? Tocmai pentru că e înțelept.

Sf. Vasile explică: înțelepciunea adevărată nu produce aroganță — produce sete de mai mult. Cu cât cunoști mai bine ordinea lui Dumnezeu, cu atât realizezi cât de departe ești de a o cuprinde complet. E exact invers față de cum funcționează ideologia: cu cât ești mai avansat în ideologie, cu atât ești mai sigur că ai dreptate și ceilalți greșesc.

Cuvântul tradus prin „cârmă" — în greacă, kubernetes, de unde vine și cuvântul nostru „cibernetică" — înseamnă arta de a conduce o corabie.

Cel priceput, spune Solomon, va dobândi cârmă. Adică va căpăta capacitatea de a-i ghida și pe alții. Dar atenție la ce spune Sf. Vasile: această cârmă o dobândești tocmai ascultând, nu proclamând. O cârmă se câștigă prin umilință și continuă formare, nu prin titluri și poziții.

Acum uită-te la ideologia de gen și la feminism ca sistem de gândire.

Feminismul, în forma lui contemporană, funcționează ca un sistem închis. Există un corpus de texte — teoria critică de gen, intersecționalitatea, post-colonialismul — pe care dacă le-ai citit, ești „educat".

Orice obiecție venită din afara acestui corpus este, prin definiție, ignoranță sau rea-credință. Nu contează dacă citezi biologie, psihologie evoluționistă, date statistice sau 2.000 de ani de înțelepciune creștină — dacă nu ți-ai „făcut lectura" în textele aprobate, nu ai ce spune.

E exact opusul a ceea ce descrie Sf. Vasile. Înțeleptul lui Solomon aude și devine mai înțelept — adică rămâne deschis, rămâne în mișcare, rămâne disponibil să fie corectat. Ideologul feminist a terminat de ascultat. El acum vorbește. El acum educă. El acum decide ce e acceptabil și ce nu.

Același mecanism îl găsești în clasa experților — jurnaliști cu master în comunicare, sociologi cu doctorate în studii de gen, activiști transformați în consultanți de politici publice. Au credențialele necesare. Au „făcut cercetarea". De acum înainte, ei știu și noi trebuie să ascultăm. Dacă te îndoiești, ești dezinformat sau, mai grav, o amenințare la adresa democrației.

Tradiția ortodoxă funcționează diametral opus. Sfinții Părinți — inclusiv Sf. Vasile, care era unul dintre cei mai educați oameni ai timpului său, cu studii la Atena și Constantinopol — se refereau la ei înșiși ca la niște începători. Nu din fals umilință, ci din conștiința că față de înțelepciunea lui Dumnezeu, orice cunoaștere omenească e provizorie și incompletă. Pocăința — metanoia, schimbarea minții — este în tradiția ortodoxă nu un eveniment unic, ci o stare permanentă. Mereu mai e ceva de corectat, mereu mai e ceva de adâncit.

Un om care a încetat să se pocăiască a încetat să crească. Un sistem de gândire care nu mai poate fi contrazis din interior nu mai e un sistem de gândire — e o religie fără Dumnezeu.

Solomon și Sf. Vasile ne spun același lucru: înțelepciunea e un drum, nu o destinație. Și cârma — capacitatea de a-i ghida pe alții — nu o dai celui care a ajuns la capăt, ci celui care merge cel mai conștiincios pe drum.

Ultima secțiune din omilia pe care o parcurgem ne va arăta cum trebuie citite pildele și vorbele cu tâlc — și de ce Sf. Vasile crede că există mai multe niveluri de înțelegere a unui text, în funcție de cât de mult ai crescut tu însuți.